Canalul Mortii

Acum cateva zile am fost la Agigea si, fiind in apropiere, am fost la canalul Dunare – Marea Neagra. Stand pe pod si privind apa, nu am putut sa nu ma gandesc la oamenii care au fost torturati, obligati sa munceasca si chiar omorati acolo. Am citit carti despre experientele unor astfel de persoane si chiar unchiul meu a fost trimis acolo, doar pentru faptul ca avea o mica Biblie cand era in timpul armatei.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in anul 1949, a inceput constructia efectiva a canalului. Pe langa beneficiile pe care le aducea, pentru comunisti reprezenta inca un avantaj: acolo erau trimisi detinutii politici din inchisorile comuniste, minoritatile etnice si religioase. Nicolae Ceausescu a avut privilegiul de a-l inaugura, pe data de 26 mai 1984. Canalul traverseaza localitatile Cernavoda, Saligny, Mircea Voda, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Alba, unde se bifurca. Partea sudica trece prin Basarabi si Agigea, iar cea nordica prin Nazarcea, Constanta, Ovidiu si Navodari.

Bineinteles, acest canal aduce anumite beneficii. In primul rand, scurteaza drumul de la Dunare pana la Marea Neagra. Urmatoarele doua avantaje se refera la locuitorii din zona aceea: este util pentru irigatii intr-o zona considerata arida, cum este Dobrogea, si este o sursa de pescuit pentru locuitorii din zona canalului.

In prezent se doreste moderniarea acestuia. Insa, am citit pe internet o informatie alarmanta. Conform anumitor surse, pentru constuirea canalului s-au platit 2 miliarde de dolari, care ar fi fost recuperati in 50 de ani. Insa, precum e vorba, socoteala de la piata nu se potriveste cu cea de acasa. Spun aceasta deoarece profitul anual este numai de 3 milioane de doari. Aceasta inseamna ca abia in 600 de ani va fi recuperata investitia.

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *