Ce nu stiai despre inec

0

inecInecul arata diferit in filme in raport cu viata reala. In filme si in televiziune, scena in care cineva se ineaca e deja un stereotip – victima se zbate, tipa, striga dupa ajutor si moarte, scufundandu-se incet. Dramatism, emotie, o scena perfecta. In viata reala nimic nu mai e asa de dramatic. In momentul in care creierul realizeaza ca organismul se ineaca incepe sa-si activeze instinctele de conservare, in special cel in caz de inec.

Miscarea voluntara devine imposibila, capul e dat pe spate, persoana are tendinta sa se mentina la suprafata, gura e la nivelul apei. Ochii sunt sticlosi sau inchisi. Picioarele sunt inerte, bratele sunt tinute impotriva corpului. Corpul ajunge in ultima faza in pozitie verticala. Acest instinct determina scufundarea imediata chiar si cu salvamarii langa tine. Vorbitul este imposibil, corpul fiind intr-un fel de paralizie indusa, asa ca salvarea e si mai grea.

Reflexul scufundarii, o caracteristica a mamiferelor. In aparenta, oamenii nu prea au nici un mecanism de supravietuire in apa. Suntem niste bieti inotatori in comparatie cu animalele. Din fericire, suntem dotati cu o adaptare evolutionara, aceeasi care le permite mamiferelor ca balenele sa stea scufundate sub apa: reflexul scufundarii tipic mamiferelor. Atunci cand corpul uman atinge apa se declanseaza o serie de reflexe psihologice care-i permit sa ramana in viata. Inima bate mai incet, caile respiratorii se inchid, capilarile si extremitatile se contracteaza, directionand sangele catre organele vitale. Astfel, organele au oxigen cat vor si sunt ferite de presiunea uriasa a apei. Pe de alta parte, procesele acestea slabesc membrele iar inotatul nu mai e posibil. Reflexul apare mai ales la copiii care se scufunda. Cu cat apa e mai rece, cu atat mai bine, pentru ca metabolismul e incetinit, organismul intrand intr-o faza hibernala destul de periculoasa daca dureaza mult.